Erai cu ochii in ochii mei si nu stiam ca pot fi atat de minunati. Padurea ma privea cu drag din ei, iar lupii ma lingeau pe mana semn ca m-au recunoscut, ca sunt de-a lor. Si sunt lupi buni, de aceea nu am voie sa te strig. Lupii cei rai au auzul fin si bunatatea e mereu prevazatoare.
Te-am strans la piept de bucurie ca ai venit, ca dupa atat de indelungata asteptare ai hotarat sa vii in LUMINA.
Si mi-am spus ca suferinta mea s-a incheiat. Ca valul tesut in itele razboiului ce-mi devenise pat in lipsa ta putea fi de acum pictat in cuvintele IUBIRII, asa cum era sortit.
Si mi-am lasat rochia sa te atinga, degetele sa te cutreiere si parul sa dezmierde... O raza de sus a coborat sa-mi faca acea clipa stralucitoare, iar bucuria mi-era deplina. Se incheia un rost, cel al durerii...
Si incheiai si tu o viata de suferinta si asteptare, a mea...
Suferinta este menita sa curete, sa te faca mai bun, iar iubirea noastra nu poate sta decat sub semnul LUMINII.
Si-mi esti dulce gand, si-ti sunt mangaiere.
Si-mi esti drag cuvant, si-ti sunt incheiere...
Si-mi esti sortit mie, si-ti sunt destinata... Si stii, si stiu...
O viata incepea la sfarsitul alteia, cercul era complet.
Mirosea a menta proaspat culeasa de pe camp si stiam ca acesta era al nostru de acum.
Si auzeam soapta vantului ce trecea printre spicele de grau verde si stiam ca va ramane a noastra.
Si am fi vorbit de nu aveam buzele pline de adevarul iubirii ce mustea din noi.
Si am simtit cum simturile ni se prind in hora unei simple dorinte, si era a noastra.
Al saselea dintre simturi ne-a contopit aurele facandu-ne una cu albastrul din care ne nascusem.
Simtind cum vibreaza viata si iubirea am deschis ochii si astfel m-am trezit ca sunt in... asteptarea ta...
