Mi-e inima ranita.
Nu plange, nu rosteste nici un cuvant, dar sange curge si nu stiu de unde…
Am privit Iertarea, era la rascruce de drumuri, dar vie si dreapta ierta mereu fiintele din drumul ei cel bun.
Am cautat Durerea, era departe, peste drum de ochii marii ce-si face de lucru in apropiere pescarusilor dornici de taifasuri matinale.
Am intrebat Tristetea, dar ea nu m-a recunoscut…
Uitase de mine demult…
Am calatorit pe corabii albastre sa intreb Dezamagirea despre sangele ce curgea in valuri din palmele tale caus. Nu mi-a raspuns…
Era indragostita de un prieten si numai de mine nu-i ardea…
Am intrebat Ardoarea ce se intampla, dar tocmai incheia un pact cu Intelegerea.
M-am pierdut putin in fata Dorintei, caci dorul de tine mi-era atat de fierbinte, insa nici ea nu stia nimic.
Credinta mi-a sarit in ajutor, a venit cu mine si pe drumul bun mi s-au alaturat Bunatatea, Speranta si un Inger…
Acasa, acolo unde palmele tale caus imi tineau inima, curgeau valuri de sange curat de iubire. Nebunia m-a batut pe umar, convinsa fiind ca ma va lua cu ea, dar m-am opus. Era cu neputinta…
Pierderea imi aducea aminte tot ce anii scursi din viata mea i-au umplut sacul doldora… Nu prea i-am acordat atentie.
Indiferenta era cu ochii stralucitori, era convinsa ca va fi tratata regeste. Indiferenta am fost eu, fata de ea…
Bunatatea mi-a sters lacrimile si astfel am privit cu atentie la inima mea.
Speranta mi-a insuflat putere si am deschis palmele tale incercand sa privesc adevarul.
Credinta m-a rasplatit pentru asteptare cu venirea ta acasa, in bratele mele…
Din palmele caus inima mea zambea, nu era sange ce ochii mei credeau.
Erau petale de trandafiri cu care tu inconjurasei inima mea.
Parfumul lor razbatea pana la mine si cu o bucurie imensa lacrimi cadeau din ochii mei.
Acum vedeam... era acel ceva pierdut in cautarea caruia incepeam mereu o alta viata…
Erai TU si nimic nu ma oprea sa te tin aproape de culoarea purpurie a Iubirii tale pentru mine.
Eram EU si rana ta sangerase in cautarea mea, incepand mereu o alta viata…
Sarutul meu te adusese la viata, atingerea calda a mainilor tale a ocrotit inima mea de alte lovituri, zambetul meu te-a vindecat de drumul greu si grozavia luptei s-a pierdut in negura unui destin ingropat in viitorul unui trecut.
Rana ta era vindecata, inima mea era in maini bune, pe un drum bun eram amandoi, impreuna, iar langa noi un Inger ne-a promis ca va duce vestea acolo unde semnam amandoi cu sufletul…
