Renastere

Renasc in fiecare zi din bobul de iubire ce mi-a rasarit in suflet si asez cu grija stelele pe cer sa te calauzeasca spre casa… Rog muzica lumilor nevazute sa te ocroteasca, iar muntii lumii vechi din care venim amandoi sa te apere de fulgere si furtuni. Un intelept, cazut in dreptul inimii tale, te urmeaza in tacere, e cel ce spala umbrele in apa si-mi tine amintirea vie pentru tine. In brate tin aluat de astazi si de maine, caci doar asa ramane timpul pe loc pentru noi si este atata frumusete in jur…Vad chipul preotesei la altarul timpului si tampla ti-o racoresc cu albul tacerii mele, semn ca in sfarsit am inteles…. Te-am inteles. Mi-amintesc si acum gustul ierbii din poiana unde lupii ne-au aparat de umbre, de oamenii rai si de intuneric. Imi amintesc si ce dor mi-e de tine si rog luna sa ramana pe cer stralucitoare ca si-ti numar pasii catre noi si potrivesc perna mai alba ca zapada pentru trupu-ti ce a uitat ce inseamna odihna. Vii acasa, caci iti simt rasuflarea! Vii acasa, caci miroase dimineata a tine! Vii acasa, caci pasarile ma intreaba de ce cant! Vii acasa, caci ti-am auzit glasul ! Vii acasa, caci te iubesc din vremuri numai de noi doi stiute, asa cum esti si asa cum sunt. Vii acasa si stii ca nu te mai las sa pleci de langa mine!