Seminte

Din gandurile care-mi trec prin framantata minte aleg ce mi se pare ca este mult prea dureros. De fiecare data acea durere razbate si se asterne in cuvinte si semnul ei il port in inima prea des. Brazda intoarsa de plugul durerii este insamantata cu speranta. Sper ca din ea sa rasara ceva albastru, ceva ce astept de multa vreme.
Si ce rasare se va imbraca in lumina, caci o noua viata se cuvine a purta aceste straie.
Peste Cartea Vietii scrisa adunand cuvinte unul cate unul ingerii isi scutura pletele balaie si minunea se infaptuieste sub ochii mei.
Rasar pe rand Iubirea, Credinta, Cinstea, Bunatatea, Blandetea. Semintele de Incredere au rasarit mai greu, pesemne nu au avut suficienta apa la indemana. Dar lumina ce le-a acoperit va avea grija de ele de acum, iar eu cu atat mai mult, stiind ca au fost firave la inceputuri. Semintele au crescut din ce le-am asternut, pamant fertil din inima ranita, iar rod bogat am pentru ca am plans atat de mult candva. Usor e sa lovesti in ceea ce-ti cade oricum la picioare, dar pacat e sa injosesti o inima ramasa inainte de venirea ta fara aer. Astfel, e bine sa plangi ca sa te cureti inainte de lumina plina.
Cartea Vietii vibreaza acum altfel. In ea au ramas doar cuvintele limpezi, clare, stralucitoare si pline de sens, de seva, de iubire si de credinta pe care cu greu o poate obtine intr-o viata cineva. La fel ca manuscrisele de la Marea Moarta, poarta in ele cunoastere si samburi intelepti de dincolo de gand. Minune este sa intelegi ca aceasta Carte a Vietii e a ta, iti apartine astazi mai mult ca ieri si maine mai mult ca pana acum....