Am vazut Semnul si ochii mei s-au deschis...
Nu am voie sa strig...
Nu am voie sa privesc in urma mea...
Nu am voie sa ating spinii Padurii Rosii...
Sarpele de la intrarea in Padure este unul bun, deci ma voi lasa calauzita de el.
Ma asteapta cu totii si trebuie sa merg acolo. Eu sunt Verde..."Dar nu vei merge singura!", imi spune vocea...
"Trebuie sa-ti iei Fata cea Mare de mana si sa va intalniti cu Fata Albastra! Impreuna trebuie sa mergeti Acum, altfel Padurea se va strange!" Vocea este limpede precum cristalul, si cred ca si suna la fel, si isi incheie astfel indemnul de fiecare dimineata, iar eu sunt in asteptarea momentului potrivit...
Padurea Rosie ne asteapta si frunzele ei mai au doar un pas pana la rosul acela la care Verdele Albastru trebuie sa ajunga... acel timp potrivit... Cum sunt mica, vad lucrurile mari, asa ca stiu, clipa este aproape. Fiecare zi imi arata ca frunzele devin din ce in ce mai ruginii... Fiecare zi isi imprastie culorile pe sevaletul vietii si mi se pare ca nu pot spune decat MULTUMESC. Pare putin, dar este cuvantul potrivit. Nu exista altul mai bun....
Inima mea a inlaturat toate barierele, toate indoielile. Nimic nu-i mai sta in cale. Si-a luat toata iubirea de care este in stare si straluceste mai puternic ca oricand. Si-a adus aminte ca are in ea blandete, inspiratie, pace, extaz, entuziasm, credinta, intuitie, empatie, compasiune, bucurie, vindecare, iertare, nevinovatie si recunostinta... De toate aceste calitati a trebuit sa-si aminteasca. Oamenii si Lupii cei rai au determinat-o sa uite pentru un timp ca este capabila de toate aceste minuni, insa intr-o zi.....
O suferinta mai rea decat moartea a trezit-o...
A vazut Semnul si astfel a deschis ochii...
Un pitic o conducea luminandu-i calea cu o lumanare la fel de mica precum el.
Astfel inima Verde si-a descoperit sufletul pereche - inima Albastra... Si astfel, mana in mana, dincolo de gand, s-au contopit in IUBIRE si LUMINA.
Fata cea Mare astepta cuminte sa-i vina si ei randul... Rolul ei este important, caci nimeni nu poate face ceea ce face ea...
Puterea pe care ea o are o depaseste pe ale celor doua inimi la un loc, insa doar la momentul cand Padurea Rosie isi lasa cararea deschisa pentru vis. Numai atunci se poate patrunde in ea.
O harta desenata de o micuta Fata Galbena asteapta cuminte sa fie deslusita si pana la deschiderea cararii...nu pot decat sa astept... Si sa repet mereu.
Sa nu strigi!
Sa nu privesti in urma ta!
Sa nu te ranesti in spini!
