Nu e tacere...
Chiar nu-mi auzi glasul?
Nu e tacere...
Chiar nu se aude arsura din sufletul meu?
Nu e tacere...
E iubire ce asteapta sa-si spuna si sa-si arate tristetea.
E albastra nemarginire a curcubeului nascut din lacrimile ce curg de dorul tau si fericirea cate unui semn primit de la tine...
Nu e tacere....
Am promis ca nu strig. Nu vreau sa auda ceilalti...
Nu vreau sa deranjez... Nu vreau sa incurc cu existenta mea...
Nu vreau sa mai asist la dansuri nebune, fara rost.
Asa ca tac, desi nu e tacere...
Este IUBIRE si PROTECTIE.
Asa ca astept si tac... si sufar...
