joi, 7 octombrie 2010

Picatura ta

Ma indrept vetiginos spre pamantul insetat
ii simt dorinta, fierbinteala si inima batandu-i cu putere...
Cerul spart in mii de cioburi albastre a sfasiat norul greu ce ne purta pe mine si Celelalte picaturi de ploaie
si m-am desprins sovaielnic
stiind ca undeva, acolo, ma astepti...
N-a fost intamplatoare intalnirea gurii tale arse de dor si asteptare cu picatura de ploaie care sunt.
N-a fost coincidenta ca sfaraiam in clipa in care m-ai atins, de teama ca ma voi pierde in tine, refacand Intregul din care am venit amandoi.
Ce stralucire au avut ochii tai doar eu stiu....
Ce durere au simtit mainile tale doar tu poti spune.
In jurul meu, flori de colt rasareau acoperindu-ma privirii celor rai si catifelata lor atingere imi parea sublima libertate.
Era protectia ta, veghea ta, iubirea ta si din acea clipa miraculoasa singura picatura de ploaie ce a sfarait pe pielea ta am fost eu...
Iti era sete, ai strigat si cine te-a auzit m-a trimis la tine...