Am o bucurie incrustata in mijlocul palmelor.
Am o emotie puternica in talpi.
Am in urechi o muzica perpetua, vocile prietenilor mei.
Mi-au adus soarele aproape, imperfectul a devenit perfect, neimplinirea implinire si fiecare frunza s-a scurs in clepsidra, la pastrare...
Un chip in alb mi-a daruit lumina, iar Ploaia lui albastra a batut la geamul sufletului meu....
Un dor de albastra fata cu ingereasca voce mi-a luat inima in pantoful ei verde.
O minune de baiat cu plete mi-a daruit Fluturi albastri pe strune de chitara.
Un drag suflet cu toamna in buzunare s-a acordat la albastra mea iubire si a stralucit.
Fragil, albastru, gingas, delicat, micul Ark si-a rotit patrunzatoarea privire si m-a facut atenta la semne. Si am fost.
Doamna teatrului mi-a scuturat in poala rochiei propriile-mi cuvinte, facandu-ma sa rosesc. Ii multumesc, caci nu banuiam puterea cuvantului meu scris...
Un soldat ranit din iubire si-a lasat arma o clipa si a rasfoit din paginile cartilor luminate. I-am inteles sclipirea si-am tacut.
Marinarul incercat de grele furtuni si-a folosit glasul si a alintat urechi dragalase de adolescenta indragostita pana peste ele.
Si-un Lup albastru si-a rostit povestea aproape de Suflete Dragi ce vindecate au fost de el....
Plecaciune, spirite luminoase! Va multumesc ca existati!
