Verde in minte si in ganduri, albastru in inima si-n suflet...
Ocean salbatic peste priviri si dincolo de gand...
Melodioase petale de mac ne atingeau palmele si anotimpurile isi uitasera menirea pentru o clipa.
Clipa mea si a ta... a noastra... o clipa ce-mi spunea adevarul cu blandete si care mi-a daruit copacul Cuvantului, sa-mi fie radacina...
Din vechea iubire au rasarit mladite noi ce-si cereau dreptul la viata si am sa scriu o alta pagina in Cartea vietii pentru ca din firimituri adunate la un loc am incropit o paine.
Caldura plumbului topit a dat viata cuvintelor mele si din departare o corabie cu albe panze se apropia de mal.
Din scorbura copacului cativa pui de lup cautau urmele mamei si au dat peste mine.
I-am hranit cu painea mea si le-am citit din povestea mea, in linistea noptii...
Pe cer lumina aurora facea pace cu negura, iar pasii mei cerseau drumul spre tine, pentru ca pagina cea dintai a copacului Cuvantului are numele tau scris de sus pana jos...
