sâmbătă, 9 octombrie 2010

Verdele de jumatate

Astazi te-am simtit langa mine atat de puternic incat am intors capul sa vad daca esti. Si te-am zarit cu ochii sufletului meu. Ce calm a patruns fiinta mea… Ce iubire am simtit, ce veghe, ce bucurie, ce caldura!!!…. Am murit de durere in fiecare amurg si luna ma aducea la viata cu lumina ei. Am vazut atatea spaime, dar ochii mei nu s-au stins. M-au sfasiat lei in arena, iubitul meu, de atat de multe ori si totusi am trait cu gandul la tine. Bratele mele iau conturul tau in fiecare seara, iar gura mea intreaba tacuta de tine… Lacrimi nu mai am, le-am dat pe toate unui spiridus sa mi le tina si dincolo de veacuri am ajuns datorita lui. Am atins asteptarea si bucuria celui dintai sarut si mi-am dat seama ca sunt cea mai bogata fiinta din univers. Esti in mine si fruntea ta alba de dor se sprijina de inima mea. Si pe acest teritoriu nu mai are loc nimic in afara de tine si iubirea ta. Mi-e dor de cuvintele schimbate intre noi, in joaca sau serios, de miezul tau fierbinte, de necuprinsa campie pe care am alergat prin ploaie amandoi. De tine mi-e dor, iubitul meu, cercul se inchide si curge lumina peste noi. Spre seara uit mereu de mine pe afara si astfel rugaciunile le spun mai clar, mai limpede, si stiu ca EL ma aude si ca si tu ma auzi… Imi esti si iti sunt… Te iubesc si stiu ca ma iubesti! Tu, suflet bun, stii si ca sunt verde, caci de vindecator imi este menirea, iar tu ai aceeasi culoare … Esti jumatatea mea de atat de multe vieti. Ce bine ca esti! Ce minune ca te-am regasit!