Nu ii pot da drumul, de fapt ti-am promis acum cateva vieti ca nu o voi pierde.
E atat de mult lumina incat sper sa ma gasesti in drumul tau spre noi.
Mi-e atat de teama ca te vei rataci, ca te vei lasa doborat de rau si de intuneric. Mi-e atat de puternica durerea de a nu te avea langa mine incat mi-am plans toate lacrimile si acum am ramas fara ele...
Strang cu putere in brate lumina iubirii, nu-i voi da drumul pana nu vei veni.
Imi spui ca nu te-ai ratacit prin hatisuri si ca stii calea.
Ce bine ar fi sa fie asa... Imi spui ca tu-ti platesti mereu datoriile. Poate... Mi-a teama doar ca nu voi mai fi aici cand vei veni si vei ramane cu datoriile neplatite. Nu va mai exista nimeni caruia sa le platesti.
Eu te iubesc pentru ca altfel nu pot. Si aerul stie ca nu esti langa mine, si viata stie ca esti departe, si florile si-au pierdut parfumul de dorul tau, si copiii de pe strada intreaba de tine, vor sa se joace si Micul print e plecat departe de ei.
Te iubesc pentru ca vocea ta ma tine inlantuita, inima ta ma strange si sufletul tau imi sopteste ce iarna e afara. Focul trosneste si lemnele imi spun povestea unui Lup insingurat. O ascult si stiu ca e povestea ta. Doar ca tu inca nu stii ca nu mai esti singur. Ma ai pe mine, ai lumina de partea ta. Priveste-ma! Te vei vedea pe tine.
Asa ca nu-ti pot da drumul. Nu pot decat sa te strang la pieptul meu si iubirea pe care o simt curgand prin mine sa ti-o daruiesc. De nu o vrei ea se va stinge incet...
Insa inainte de a fi intuneric si el a fost lumina. Iar acolo unde eu raman pe baricade lumina e mereu.
In intunericul cel mai deplin, de vei vedea o candela palpaind sa stii ca sunt eu.
In asteptarea ta am ars cateva vieti si chiar daca doare si mainile-mi sunt inclestate nu voi da drumul iubirii...
caci te iubesc.... si nu voi da drumul iubirii sa plece de langa NOI...
