Imi doresc si eu acea liniste despre care tu aduci aminte mereu, acea siguranta, acea bucurie, acea incredere nemarginita.... acea iubire fara limite in timp si spatiu....uneori imi doresc si eu sa primesc o paine intreaga, nu doar firimituri....
Uneori ma trezesc si te zaresc langa mine, intreg, asa cum te stiu si te iubesc de atat de mult timp. Uneori imi doresc acel timp in care ne spuneam cele mai nimicuri dintre nimicuri.
Uneori ma doare, alteori ma risipesc, ma alearga vantul si ma depaseste... ma intreaba anotimpurile de ce alerg nauca si nu-mi gasesc locul...
De ce trec zilnic prin furcile caudine?
De ce?
Da, uneori si eu ma intreb de ce?
Dar ce pacat ca eu nu pot raspunde....
Toate raspunsurile sunt la tine in buzunar, langa inima mea, langa sufletul meu, langa frunzele toamnei, langa cheia de la cartea vietii mele....
Nu pot sa-ti daruiesc decat ceea ce am la schimb…
Iti dau iubirea mea, bunatatea mea, blandetea mea, loialitatea mea, credinta mea, caldura mea...
Daca iti sunt de vreun ajutor toate acestea ti le daruiesc
Si... nu mai am pretentii ... Poti pastra si cheia, si inima, si sufletul.
In privinta frunzelor cred ca trebuie sa-i ceri toamnei permisiunea.
Libertatea insa e mea... si chiar daca sunt o femeie indragostita sunt un spirit al Padurii, verde si liber.
Ceea ce iubesc la tine este libertatea ta...
Fie ca noaptea aceasta magica sa-ti daruiasca tot ceea ce visezi...
