In lumea ce se zareste dincolo de ea sunt lucruri pe care nu multe suflete-s menite sa le-nteleaga.
Miracol in sine este Poarta, a fost creata cu rostul de a culege tristetea si povara de pe umerii celor ce trec prin ea. Picta mereu cu ajutorul puterii primite de Sus, La intrare avea ingramadite comorile unora ce au crezut ca vor patrunde cu ele dincolo de usa, dincolo de gand. Dar comoara adevarata era la ei in suflet si nu au banuit niciodata cat le era de la-ndemana.
Acele ceasornicului vechi de la pragul de jos al Portii s-au inrosit si Timpul a uitat sa treaca. A rasuflat usurat si pentru o ultima prima data si-a scuturat pletele si si-a mangaiat barba. Rasuflarea lui a dus departe fulgii ce se rasfirau din simpla lui batere de gene, mii de fluturi albi dornici de destine la fel de albe.
Timpul oprit in fata portii se mira. De ce era Poarta cu ochii inchisi? De ce nu zambea deloc? Se tot gandea si cand raspunsurile i-au venit a dat incet din cap si s-a apucat de treaba. Fiecare sac si comoara ce abia lasau Poarta sa respire erau date spre locuri unde era nevoie de ele. Chiar si fulgii de nea cazuti din barba Timpului si-au gasit rost in mainile copiilor ce-si doreau sa picteze ba un tractor, ba un frigider, ba o casa sau o floare. Din tot ce au pictat ei a iesit cel mai luminos curcubeu vazut vreodata pe Pamant. Abia atunci Poarta incepu sa-si deschida incet pleoapele. Timpul zambea, satisfacut de mersul acelor de ceasornic si disparu inapoi in dimensiunea din care venise.
Poarta era uimita de frumusetea curcubeului ce-i ramasese imprimat in suflet si isi deschise bratele larg.
Copiii pictau, iar Poarta le arata cum sa gaseasca cea mai simpla, dar complicata lumina potrivita pentru lumea pe care o lasau in urma...Zambea si Poarta atat de albastru intr-un tarziu, caci ii iesise cea mai frumoasa nuanta de galben. Si numai Timpul stia de ce isi dorise poarta cu atata indarjire acel galben de floare a soarelui plecata departe de Poarta deschisa pentru suflete dornice de alte dimensiuni mai pline de iubire si lumina... Si Zambetul Albastru stia...
